Un sut in fund, un pas inainte

Inca o zi, un alt rasarit de soare se apropie un alt apus, totul este atat de obisnuit o monotonie continuua, o monotonie ce apasa atat de greu pe umeri, pe genunchii ce incearca sa sara, sa iasa din obisnuit, pe dorinta ce se zbate ce se agata de nimic pentru a scapa, dar distrusa, mancata incet de cariile neincrederii, de rautatiile celor apropiati care probabil caci iubesc sa o distruga, sa te apropie de realitatea lor.  

Incercati sa traiti in realitatea voastra dar nu va legati de ce imi e drag, aveti si voi dreptatea voastra dar tot ceea ce consider eu ca e bine fac, ceea ce ma face fericit si imi aduce un zambet pe fata chiar si in momentele mai dificile adica atunci cand voi Atotstiitorii criticati si va dati intelepti. In fine, un capitol incheiat, poate asa e mai bine si mai intelept.

Fiecare rautate ma face sa tin din ce in ce mai mult la tine, imi da mai multa incredere si dupa ce imi darama moralul il ridica si mai mult.

Multumesc BuBu caci imi esti alaturi si ma sustii chiar daca gresesc si fata de tine. 

Dragostea , sentimentul ce ne face oameni?

Poate defini cineva acest sentiment, oare dragostea este acel sentiment in care ai vrea sa ramai mereu cu ea, sa ii mangai parul, sa ii atingi tandru fata, sa te ratacesti in ochii ei explorandui parca sufletul si simtind iubirea, fara a mai fi nevoie de cuvinte.

Oare acest sentiment il simti in momentul in care  o privesti, ea te priveste si numai e nevoie de cuvinte, pierzandu-ne parca unul in privirea altuia. Ce sentiment frumos, te cuprinde o liniste interioara si in acel moment ai vrea sa ramai asa toata viata, sa nu te mai misti din acel loc, sa o priveste mereu, sa ii privesti fiecare gest, fiecare miscare parca perfecta, sa privesti parul rasfatat de vant, sa inspiri vantul ce ii aduce mirosul si iti trezeste toate simturile, parca numai esti tu, parca totul este diferit fara pic de logica.

Oare pentru asta traim noi oameni?

Nu cauta dragostea, ea va veni la tine cand te astepti mai putin.