Ganduri apasatoare, sanse fictive

Ganduri care parca nu imi dau pace, ganduri care parca nu vin din creier, trairi sincere, frumoase dar parca putin sacaitoare, oricat creierul ar vrea sa scape de ele nu reuseste nicicum. Daca ar fi sa imi para rau de ceva, nu as avea de ce, deoarece totul a fost mult prea frumos si mi-a placut mult prea mult pentru a indrazni sa am vre-un regret. Dar parca un singur regret as avea caci totul a fost mult prea frumos prea fictiv, o madona care mi-a adus un zambet pe buze chiar si in cele mai negre zile. O fictiune care mereu mi-a readus incredere si ma facut sa inteleg caci "Mereu trebuie sa ai un zambet pe buze", oare as putea vreodata sa iti multumesc suficient de mult pentru tot, oare vei deveni realitate.

Prea multe intrebari, prea multa complexitate, pentru lucruri atat de simple. Prea multe ganduri pentru ceva atat de simplu dar totusi atat de frumos.

Nu mai gandi atat de mult, nu incerca sa fi compex, nu te mai complica cand totul este atat de simplu, atat de normal si totusi atat de frumos.

"Invata sa ai mereu un zambet pe buze" si totul va fi bine. 

Realitatea asa cum este ea

Aceasi zi, aceleasi ganduri, aceleasi trairi, o monotonie constanta, zi de zi aceasi terasa, acesi masa sau cafea, birou sau ora de plecare, doar portari ce se mai schimba intre ei :)),  doar dorinta de a invata, de a munci, de a lupta creste parca exponential, dar parca si ea moare cand devii o constanta, cand uiti de toate lucrurile frumoase sau nu ai avut niciodata cel mai frumos lucru si parca sansele scad in fiecare zi, incepe sa creasca in schimb o rautate o ura pe tot ceea ce frumos, tocmai caci parca tie nu iti e dat sa ai.

Incerci sa deschizi ochii sa vezi realitatea dintr-un anumit punct, realizezi ca nu e adevarat ceea ce ai crezut pana acum, si incerci sa intri din nou in acel vis propriu, dar parca numai poti.

E bine sa crezi in sansele tale, dar nu in cele in care iti inchipui ca le ai, sa crezi in cele adevarate, dar oare care e diferenta intre ele, in momentul in care lupti sa transformi o sansa fictiva in una reala.

Incerca sa vezi realitatea asa cum e, incerca sa lupti ca ceea ce vrei cu adevarat sa devina realitate.     

true or false

Incerc sa inteleg ce se intampla in jurul meu, as vrea sa numai dau crezare gandurilor ce ma inunda si imi acopera vederea, poate ca ar fi mai bine sa fiu din nou eu, acea persoana ce nu da atentie lucrurilor marunte, sacaitoarelor sentimente, sau poate caci nu sunt sentimente in adevaratul lor sens. Sunt doar ganduri, trairi, dorinte, incercari de a gasi ceva, problema este caci nu stiu ce este acel ceva si nici nu vreau sa stiu, incerc sa numai caut si sa fiu asa cum am fost, adica eu.
Este foarte amuzant cand esti considerat un individ ce poate fi pacalit foarte usor, este foarte amuzant cand esti pacalit cu raspunsuri nevinovate, putin sacaitoare, dar total rupte de realitate, nu este nimeni vinovat, u esti singurul caci te superi si incerci putin sa dai crezare, dar nu poti caci putina logica pe care o mai ai ramasa, nu iti permite. Nu critic pe nimeni, ma critic pe mine si incerc sa ies din acesta stare in care singur am intrat si singur pot iesi, incercand sa accept adevarul.
Poate ca ai avut dreptate Kiki cand m-ai spus anumite lucruri, si poate ca e mai bine sa accept sa fiu eu.

Fi tu si numai visa, caci cel mai frumos vis e cel in care traiesti.

Un sut in fund, un pas inainte

Inca o zi, un alt rasarit de soare se apropie un alt apus, totul este atat de obisnuit o monotonie continuua, o monotonie ce apasa atat de greu pe umeri, pe genunchii ce incearca sa sara, sa iasa din obisnuit, pe dorinta ce se zbate ce se agata de nimic pentru a scapa, dar distrusa, mancata incet de cariile neincrederii, de rautatiile celor apropiati care probabil caci iubesc sa o distruga, sa te apropie de realitatea lor.  

Incercati sa traiti in realitatea voastra dar nu va legati de ce imi e drag, aveti si voi dreptatea voastra dar tot ceea ce consider eu ca e bine fac, ceea ce ma face fericit si imi aduce un zambet pe fata chiar si in momentele mai dificile adica atunci cand voi Atotstiitorii criticati si va dati intelepti. In fine, un capitol incheiat, poate asa e mai bine si mai intelept.

Fiecare rautate ma face sa tin din ce in ce mai mult la tine, imi da mai multa incredere si dupa ce imi darama moralul il ridica si mai mult.

Multumesc BuBu caci imi esti alaturi si ma sustii chiar daca gresesc si fata de tine. 

Dragostea , sentimentul ce ne face oameni?

Poate defini cineva acest sentiment, oare dragostea este acel sentiment in care ai vrea sa ramai mereu cu ea, sa ii mangai parul, sa ii atingi tandru fata, sa te ratacesti in ochii ei explorandui parca sufletul si simtind iubirea, fara a mai fi nevoie de cuvinte.

Oare acest sentiment il simti in momentul in care  o privesti, ea te priveste si numai e nevoie de cuvinte, pierzandu-ne parca unul in privirea altuia. Ce sentiment frumos, te cuprinde o liniste interioara si in acel moment ai vrea sa ramai asa toata viata, sa nu te mai misti din acel loc, sa o priveste mereu, sa ii privesti fiecare gest, fiecare miscare parca perfecta, sa privesti parul rasfatat de vant, sa inspiri vantul ce ii aduce mirosul si iti trezeste toate simturile, parca numai esti tu, parca totul este diferit fara pic de logica.

Oare pentru asta traim noi oameni?

Nu cauta dragostea, ea va veni la tine cand te astepti mai putin.

Nu cauta unde nu vei gasi.

De ce trebuie sa fi orb? De ce trebuie sa te prefaci ca nu vezi? De ce sa te inchizi in tine, in loc sa fi liber, sa descoperi cand sunt atatea lucruri frumoase de descoperit. Dar cel mai important "DE CE sa fugi de tine?"
Aceasta intrebare ne guverneaza zilnic viata "De ce cerul e albastru, si nu verde?", bine unele nu isi au rostul, la altele poti afla mai usor sau mai greu raspunsul dar la anumite intrebari ce incep cu "DE CE....?" nu o sa le poti afla niciodata raspunsul, poate nici nu vrei sau poate vrei, poate esti nehotarat sau poate nu vrei sa afli raspunsul, iti e frica, te inchizi si vrei sa stai captiv in spatele unei ciudate masti de fier ruginite.
Si acum intrebarea:"De ce sa faci asta?" ,esti o persoana foarte K asa cum esti u.
De ce sa alergi dupa "cai verzi" cand nu poti prinde nici unul, cand calul nu vrea nici macar sa stie de tine, dar u alergi alergi alergi, mai ai o ultima suflare in piept si incerci sa te prinzi cu ghearele, dar si ele sunt tocite dupa atatea straduintza, si calul sta iti zambeste si se intreaba "el oare nu vede ce masca urata are, oare nu vede ce gheare are, la ce oare sa ii trebuiasca gheare, sa ma sfartece?" , dar u le lasi sa creasca poate prinzi ceva cu ele.Dar daca prinzi oare stii ce sa faci cu prada sau poate o omori in disperarea ta.


Aruncati masca si taietzi ghearele, fi TU.

Oare a inceput jocul de domino, a cazut prima piesa, sau imi dau seama abia cand a cazut ultima?

Uneori e bine sa crezi fara a intreba, chiar daca o multime de ganduri iti strapung sufletul trebuie sa ai incredere sa nu pui mii de intrebari si sa taci, sa treci peste, poate totul se rezolva de la sine, sa lasam timpul sa rezolve totul, dar daca ai fost invatat caci timpul nu rezolva nimic ci doar actiunile tale, ai inteles caci fiecare greseala trage dupa sine totul ca un joc de domino iar in momentul in care toate piesele au cazut ai cazut si tu odata cu ele? oare sa te mai ridici, dar daca cazi iar, oare nu este mai bine sa ramai jos, sa nu incerci sa te mai ridici, ramai jos si incepi sa te gandesti care a fost cauza, cauza o cunosti dar nu poti face nimic, sa incerci sa creezi alt joc? oare de ce? daca ai mai creeat si altele inainte si niciodata nu ai reusit sa le termini.

Problema este caci daca ar fi fost un simplu domino probabil caci noi romanii am fi rostit cu intelepciune cateva injuraturi si am fi iesit la un mic si o bere, am fi uitat. Problema noastra, a omeniilor este ca ne hranim cu sentimente, pe care noi cei mai lasi refuzam sa le scoatem in evidenta(probabil caci am gresit in prea multe jocuri), iar celor puternici le este foarte simplu sa faca asta. Una printre cele mai simple legi ale omenirii ne invata ca cei puternici castiga intotdeauna. Este cu mult mai simplu sa taci , sa te ascunzi in tufisul acela in care am gasit si semnalul GSM, cel putin il vazu-se kiki.

Daca lasi totul sa treaca, acel "tot" va trece pe langa tine fara nici un pic de regreta. Invatza sa iesi in evidenta, si incearca sa nu fi las. 

Conservam flora si fauna (pe dracu)

Stateam la un prieten acasa cu inca un prieten, fumam o tigare linistiti cand ne-am gandit la zonele pe unde ne-am petrecut noi copilaria, unde ne distram si ne jucam, zone salbatice extraordinar de frumoase cu o fauna destul de bogata plina de vulpi, iepuri, rate salbatice si multe alte specii, o zona de lunca ce se afla pe cursul unui parau la fel de bogat din punct de vedere al faunei. O parte din noi ce as fi vrut sa fie pastrata pentru ca si urmatoarele generatii sa se bucure de aceste bogatii ale naturii asa cum am facut noi.

Din pacate ce va spun si peisajul murdar care exista acum, putem regasi in nenumarate parti ale tari tocmai datorita nevoii de bani si nu nevoii de a trai in medii naturale ci antropice, asta a facut omul de cand exista si asta va face in continuare pentru ca asa suntem noi, oamenii.

Ok, sa revenim la ceea ce am facut astazi.

Ne-am imbracat mai gros si am plecat din pacate in aceasta calatorie sa ne relaxam si sa revedem acele peisaje salbatice(speram noi) , in momentul in care am ajuns acolo am simtit un sentiment de groaza, furie si neputinta in acelasi timp, tocmai am aflat ca o parte din mine a murit, toate acele clipe din copilaria mea au fost distruse, calcate cu buldozere si masini de tonaj mare, nu imi venea sa cred, am inchis ochii sperand ca este un cosmar groaznic, i-am deschis iar dar realitate ma izbit din nou.

Am facut cateva poze cu care sunteti obisnuiti dar eu nu sunt obisnuit cu aceste poze deoarece acela era locul perfect, locul in care am copilarit, de o frumusete extraordinara. Tocmai in zona in care se afla acel morman de pietris erau inainte pomi, verdeatza puneam vara cortul si preferam sa dormim acolo in unele seri cand vroiam sa facem un gratar sau cartofi copti (se poate si acum pe acel morman, totul e sa ai vointa)

Dupa ce am facut acele poze cineva ne-a vazut, administratorul un tip tanar, un cunoscut om al anumitor "lumi" care era pe cealalta parte a paraului si ne-a luat la intrebari:

tipul: de ce faceti ma poze

eu: dar ce nu avem voie

tipul: e o proprietate privata ma, fu.... in gura

eu: de cand e ma proprietate privata un rau

tipul: de cand vreau eu

eu: asa ceva numai in romania se poate intampla, tara nimanui

tipul: stai ca trec eu apa si vedeti voi

Binenteles ca discutia a fost cu mult mai lunga, i-am explicat ca la noi nu se tine cont de flora sau fauna important e sa se produca bani, asta e tot ce conteaza.

Am plecat spre casa, tipul cu inca unul a plecat spre o punte ce face trecerea , unde ne-am si intalnit, si-a dat sapca jos si ma recunoscut si eu din fericire il cunosteam era mai grav daca nu ne intalneam mai inainte si prin alte medii. Am vorbit cu el, fiecare avea dreptate in felul lui, el a sustinut punctul sau de vedere cu cateva argumente foarte solide(mizeria de pe acest parau si drenarea sa), eu am sustinut punctul meu de vedere(protejarea si conservarea florei si faunei de pe acest rau) si am plecat acasa cu o groaza si o neputinta in suflet greu de explicat.

Precizez ca aceasta publicare o fac din proprie initiativa, nefiind nimeni implicat si imi asum raspunderea de unul singur.     

 

         

       

inca un examen

Dupa o noapte petrecuta pana la 2 repetand pentru examen(facand fitzuici :D, adevarul  e ca in momentul in care faci fitzuici repetzi doar cu conditia sa fi invatat ceva inainte, in fine) am incercat si eu sa adorm , dar nu se putea(ce mama naibi , bai idiotule maine ai examen de la 8 , trebuie sa dormi, dar nuuuuuu) asa ca am aprins tv-ul si aud din nou ca unii au furat arme, altii sau impuscat, altii fac bugetul, nimik interesant asa ca l-am inchis, brusc mi sa facut foame (bai tu trebuie sa dormi, maine ai examen), k hai sa merg si sa mananc ceva mai fac o tzigare si sigur ma ia somnul. Ajung in bucatarie unde un pisoi era pe clantza altul mieuna de numai putea la usa , le dau drumul si hai sa mananc dar dupa ce le dau lor mai intai ca altfel nu am nici o sansa, ma uit la ceas se facuse 3:30(auci), ajung intr-un final in pat si incerc sa adorm gandinduma cu ce voi merge maine la examen cu masina sau cu autobuzul(greu) , daca merg cu masina sigur voi de politie , controale si alte minuni daca merg cu autobuzul trebui sa ma trezesc la 5:30 si ceasul e imediat 4 (ca nu ai putut sa adormi mai repede), lasa ca vad eu ce fac de dimineatza . 

Ma trezesc pe la 5:30 dar somnambul , aveam impresia ca suna 2 melodii diferite , am oprit alarma si adorm la loc . La un momendat sar din pat "ca din pusca" ma uit la ceas 7:30 ( varianta cu autobuzul a picat) m-a imbrac repede sar in masina, aprind o tzigare si plec, mai aveam 20 de min sa ajung la exam(nu aveam nici o sansa sa ajung, era ora de varf si sa faci 25 de km in 20 de min nu poti, asa ca am renuntat la ideea sa ma grabesc deoarece e politie pe peste tot oricum mai aveam exam si de la 11 asa ca era numai bine , mai si repetam.

Ajung la scoala pe la 8:10 (ma mir ca nu am prins filtru si ca sa circulat bine) si aflu ca examenul e de la 8:30 si il dam cu cei de anul IV (super tare) , intram in sala ne asezam pe unde putem fiecare cat mai strategic , si sa observ ca aveam 5 supraveghetori (wow , nu se poate copia, grav) dupa ce s-au dat subiectele pe randuri (eu si inca 2 colegi aveam rand special, stateam in ultima banca , acolo ne-au mutat)mai ramanem numai cu 3 supaveghetori printre care 2 erau renumiti ca nu se poate copia cu ei in sala si daca te-au prins e grav , asa ca ne apucam sa scriem , fiecare ce stie (soarta) . Il intreb pe colegul din dreapta cum se face subiectul 3 singurul pe care nu il stiam (din cele 3), si el imi spune ca se fac 6 cercuri (daaaa , si) si le numerotam 1,2,3,...,6 si atat , in urmatorul moment ma plesnit rasul de nu ma mai puteam abtine , vine un supraveghetor , se aseaza langa mine , eu tot vb cu colegul (daca mergem la cafea , apoi mancam ceva), ii suna telefonul , se ridica si imi spune ca ne-a observat ca noi vorbim (da stiu , erai langa mine si eu vorbeam cu el, era grav daca nu observai asta) , predam lucrarile scriem pe ele RAND SPECIAL si gata si cu examenul asta .