Aceasi zi, aceleasi ganduri, aceleasi trairi, o monotonie constanta, zi de zi aceasi terasa, acesi masa sau cafea, birou sau ora de plecare, doar portari ce se mai schimba intre ei :)), doar dorinta de a invata, de a munci, de a lupta creste parca exponential, dar parca si ea moare cand devii o constanta, cand uiti de toate lucrurile frumoase sau nu ai avut niciodata cel mai frumos lucru si parca sansele scad in fiecare zi, incepe sa creasca in schimb o rautate o ura pe tot ceea ce frumos, tocmai caci parca tie nu iti e dat sa ai.
Incerci sa deschizi ochii sa vezi realitatea dintr-un anumit punct, realizezi ca nu e adevarat ceea ce ai crezut pana acum, si incerci sa intri din nou in acel vis propriu, dar parca numai poti.
E bine sa crezi in sansele tale, dar nu in cele in care iti inchipui ca le ai, sa crezi in cele adevarate, dar oare care e diferenta intre ele, in momentul in care lupti sa transformi o sansa fictiva in una reala.
Incerca sa vezi realitatea asa cum e, incerca sa lupti ca ceea ce vrei cu adevarat sa devina realitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu